Regele Ferdinand I al României (germană: Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen) s-a născut la 24 august 1865 la Sigmaringen. Tatăl său, prințul Leopold von Hohenzollern-Sigmaringen, și unchiul său, regele Carol I al României, l-au adoptat în 1889, făcându-l pe Ferdinand moștenitorul tronului României. În 1893, s-a căsătorit cu Maria, Prințesa de Edinburgh, cu Regina Victoria Britanică și II. Nepotul țarului Alexandru al Rusiei. Deși era un om reticent și uneori ezitant, a fost bine informat în treburile militare ale României și a comandat el însuși armata în cel de-al doilea război balcanic. La începutul Primului Război Mondial, a luat o poziție de așteptare înainte de a se alătura definitiv Antantei în august 1916. Răspunsul german nu a durat mult: la sfârșitul anului, capitala României, Bucureștiul, a căzut și ea în mâinile germanilor, iar guvernul regelui a fugit la Iași. Înaintarea rapidă a forțelor de ocupație a demoralizat armata română, așa că în aprilie 1917 a promis soldaților români reforma funciară. Aceasta a evitat dezvoltarea unei situații revoluționare, dar a provocat o problemă pe care guvernele postbelice nu au reușit să o rezolve pe deplin, România a fost nevoită să depună armele în fața trupelor Puterilor Centrale în martie 1918, dar s-a alăturat Antantei. in noiembrie. Transilvania, Bucovina, o parte din Bánság și Basarabia au fost anexate României în timpul tratatelor de pace care au pus capăt Războiului Mondial, dublând astfel teritoriul regatului, iar în octombrie 1922, Ferdinand a fost încoronat rege al țării la Gyulafehérvár. În 1920, Ferdinand a dat o lovitură de stat regală și l-a numit prim-ministru pe generalul Alexandru Averescu. În 1921, guvernul său a implementat reforma agrară promisă de mult timp a regelui. În 1925, Ferdinand și-a forțat fiul, moștenitorul dispărut al tronului Károly, să renunțe la drepturile sale la tron, iar mai târziu, prin voința regelui, tânărul său nepot, prințul Mihály, a moștenit tronul. A murit la 20 iulie 1927 la Sinaia.

Domnia lui Ferdinand I (1914-1927) a căzut într-o perioadă extrem de tulbure din istoria României, plină de război, schimbări teritoriale și provocări economice. Moneda din această perioadă reflectă evenimentele epocii și oferă o perspectivă asupra schimbărilor din economia și societatea românească.La izbucnirea Primului Război Mondial, România nu era încă pregătită pentru războiul modern. Armata era prost echipată și cea mai mare parte a armamentului era importată. Această situație a afectat și monedajul.În 1914, monetăria românească a batut monede de aur și argint, dar din cauza dificultăților economice cauzate de război, monederia de aur și argint a fost oprită în 1916. Din 1917, monetăria a tipărit monedă de hârtie pentru a acoperi. cheltuielile de război. Inflația monedei de hârtie a crescut rapid, ducând la instabilitate economică.După Primul Război Mondial, România a dobândit teritorii importante, inclusiv Transilvania, Bucovina și Basarabia. Această creștere a teritoriului a adus cu sine un boom în economia românească.În 1922, leul a fost introdus ca nouă monedă națională a României. Leul a fost inițial legat de aur, ceea ce a asigurat stabilitate economiei.În anii 1920, monetăria românească a bătut din nou monede de aur și argint, dar cantitatea acestora a fost semnificativ mai mică decât în perioada antebelică.Monede și bancnote în circulație: aur monede: 20 lei (1914), 100 lei (1914), monede de argint: 1 leu (1914), 5 lei (1914). Bani de hârtie: 1 leu (1917), 5 lei (1917), 10 lei (1917), 50 lei (1917) , 100 lei (1917).I. În timpul domniei lui Ferdinand, monedele românești reflectau evenimentele istorice și economice ale epocii. Dificultățile cauzate de război au dus la o scădere a monedei, în timp ce redresarea de după război a dus la introducerea leului și la stabilizarea economiei.