András I, cunoscut și sub numele de Endre I, a fost conducătorul Ungariei între 1046 și 1060. El este al III-lea. A fost al treilea conducător al Casei Árpád, fondată de regele István. Cu toate acestea, nu a ajuns ușor pe tron. A luptat pentru regat, dar în 1051 a fost forțat să se exileze pe teritoriul episcopiei Egerului. Mai târziu, în 1057, s-a aliat cu fratele său mai mic, Béla, și l-a atacat pe fratele lor vitreg, Solomon, care guvernase până atunci. Cei doi frați au avut succes, iar în 1058 Solomon a fost nevoit să fugă din țară.

În timpul domniei lui András I, regatul maghiar a devenit mai puternic. Regele a încheiat cu succes pacea atât cu Imperiul Germano-Roman, cât și cu Imperiul Bizantin și a oprit înaintarea militară a Rusiei Kievene la granițele de est. Economia țării s-a dezvoltat și ea, iar domnitorul a început să extindă teritoriul regatului.

Cu toate acestea, viața lui personală a fost mai puțin reușită. Soția sa, prințesa bizantină Anastasia, i-a fost adesea ostilă din cauza originii sale, iar sănătatea regelui s-a deteriorat și din cauza intrigilor curții. A murit în 1060. Fratele său mai mic Béla a preluat tronul de la el.

În timpul monedei epocii András, pe lângă monedele metalice folosite anterior, a fost introdus și un nou tip de monedă, moneda de argint. Inițialele numelui domnitorului și stema regală se găsesc adesea pe monedele bătute în timpul lui András I. În plus, au continuat să bată denari de argint, precum și cantități mai mici de monede de cupru.